Lily

by Lily Actul LXIV Trecut-au anii… Noi generaţii de poeţi îşi citeau versurile la cenaclul ANA N-ARE STRUGURI. Bibi Delmic ajunsese la pubertate. Nu mai spiona de la etajul casei din str. Schei nr.3, în timp ce Eufrosina era la Bucureşti, la restaurantul din Calea Floreasca. Într-o bună zi, traversă strada şi intră în restaurantul [...]

Amintiri de Lily Minodora T. era nemulţumită. Nu trăia bine. Nu trăia bine deloc, aşa că smulse de pe perete portretul lui Băsescu. De când Perhi dispăruse fără urmă, viaţa ei se împărţea între magazinul din Băneasa şi restaurantul Eufrosinei Delmic, de pe Calea Floreasca. Nici poezii nu mai scria. La magazin toată ziua număra [...]

Am văzut că la premiile Fără canguri am fost nominalizată şi la traducători. Dar mi-a spus mie un scriitor important, specialist în literatura italiană (dar îi place votca, nu vi se pare ciudat?), că aşa zic italienii. Că traducătorii sunt nişte trădători odioşi. Iar eu nu traduc şi nu trădez pe nimeni, aşa că protestez!

Azi voi scrie ceva despre li… despre livezi, că literatură cine mai stă să citească. E drept că există livezi şi în literatură, deci nu sunt prima cu ideea fuziunii.

Preocupările mele cotidiene mă poartă în două zone diferite ale societăţii, cea artistică şi cea comercială. Poate că acest blog mă va ajuta să ajung la sinteza, poate chiar la fuzionarea celor două elemente.